Puteti redirectiona 2% din impozitul pe venit catre Daria! Mai multe detalii >>
Postat de Tati, 29/08/2013 10:59 am

Bine v-am regasit,

Vreau sa incep aceasta postare cu o incercare de a-mi cere scuze fata de cei carora le-am gresit nemaivenind cu vesti proaspete despre Daria. Sper sa nu mi-o luati in nume de rau dar am incercat sa “uitam” un pic de problemele Dariei la nivel de relatare catre alti oameni. Am incercat din rasputeri sa ne concentram din plin pe a incerca sa-i facem viata mai frumoasa. Haideti sa intru cu povestea mai in detaliu.

Anul trecut, in lunile de vara, am pus la cale un plan despre urmatorul pas din viata noastra. Acest pas se numea “viata la tara”. Am considerat ca ar fi mai bine pentru Daria si implicit pentru noi, sa “fugim” din oras si sa incercam sa ne mutam la sat. Binenteles ca nu intr-un sat departe de Timisoara ci cat mai aproape pentru ca eu acolo imi desfasor activitatea (taxi). Ne-am pus pe treaba, am pus la vanzare apartamentul din oras si casa de la tara a lui mama (era cam la 100km de Timisoara). Intr-un timp relativ scurt am reusit sa vindem si cautam deja chirie, am gasit-o si pe acesta. Apoi am gasit si un teren in Sacalaz, am batut palma si cu un constructor, toate mergeau ca pe roate. Pana la sfarsitul lunii septembrie aproape toate erau asezate la locul lor.

In luna octombrie s-a nascut Eric…Care Eric? Pai Eric, fratiorul lui Daria. Si acum vine iarasi un sentiment de vinovatie pentru nu am fost in stare nici macar sa va anunt ca Daria are un fratior :cry: Imi cer din nou scuze si imi fac “mea culpa”, dar sper ca pana terminati de citit aceste randuri sa ma iertati.

Si iata-l si pe Eric, o minune de copil, nascut la 3180 grame, la clinica Athena din Timisoara (nu mai puteam risca). Frumos (binenteles ca doar e a nostru), cuminte si SANATOS TUN.

Si uite asa a venit iarna peste noi, cei curajosi, locuiam in chirie cu Daria, mama si piticu voinicu. Parte proasta a fost ca lui Daria a inceput sa-i fie tot mai rau. A inceput sa dezvolte refux gastic, aparea o spasticitate tot mai mare si am ajuns sa ne dam seama ca diferitele tipuri de recuperare medicala prin gimnastica recupearatorie nu o mai ajutau pe Daria. Avea momente zilnice cand facea secretii pe care le inghitea si se ajungea, in principiu seara, la momentul cand vomita totul din stomac ca sa poata sa respire. Era greu, de fapt groaznic! Am strans din dinti si am cautat alte tipuri de terapii caci acelea pe care le-am facut nu mai le puteam face. Cum o puneam pe Daria pe burtica cum vomita si nu mai putea sa respire.

Prin decembrie, cu ajutorul unor buni prieteni din Constanta (parinti de copii cu tetrapareza spastica), am gasit o noua terapie care era non-invaziva si care o putem face cu Daria. ABR este o terapie care se diferentiaza major de restul terapiilor. Majoritatea terapiilor se bazeaza pe stimularea creierului sa invete si implicit sa transmita muschiilor comenzi pe care el nu le mai stie. ABR se bazeaza pe dezvoltarea organismului (organelor si implicit scheletului) pentru ca intreg corpul sa aiba o pozitie corecta pentru a-i permite creierului sa transmita acele comenzi catre muschi, iar acesti sa le poata executa. Am sa incerc sa explic mai bine prin exemple si anume:

- daca umarul nu are o pozite corecta atunci muschii nu vor putea ridica mana niciodata oricat stimulezi creierul, iar abuzand de stimularea creierului vei putea ajunge la deformari ale scheletului sau eventuale dislocari ale omoplatului sau umarului.

- daca sternul si implicit plamani nu sunt pozitionati corect atunci copilul nu va respira niciodata bine, etc

Sunt doua exemple pe care le-am observat la Daria (din pacate mai avem si multe altele) si atunci am inteles ca stimularea excesiva a creierului si organismului nu aduc intotdeauna rezultatele dorite. ABR se bazeaza pe niste legi ale fizicii, dar am sa postez pe site si o explicatie mai detaliata a acestei terapii.

Astfel ca in luna ianuarie am ajuns la Eforie Nord  unde s-a organizat prima intalnire cu terapeutii din Belgia care au evaluat-o pe Daria si ne-au facut programul de exercitii pentru urmatoarele 6 luni, exercitii pe care trebuia sa le facem noi cu Daria. Pe aceasta cale trebuie sa le multumim lui Ramona, Ciprian, Cati, Marius, cei care au muncit din greu si au luat din timpul acordat micutilor lor sa aduca ABR Belgia in Romania.

Am revenit de acolo increzatori si ne-am pus pe treaba (2-3 ore pe zi) cand Daria dormea dupa-amiaza. Si uite asa munceam si incercam sa facem fata la amandoi copii, piticul care se lupta cu burtica lui plina de colici si Daria care se lupta cu burtica plina de secretii. A fost o perioada crunta din viata noastra, nu am simtit weekend-uri sau sarbatori.

A venit si primavara si undeva prin luna mai-iunie ne-am mutat la casuta noasta cea noua din Sacalaz . A fost o miscare grea si de durata (aprox 9 luni de stat in chirie), dar a meritat din plin.

Locuim aici de cateva luni si cel mai mare castig este ca Daria si Eric sunt fericiti aici. Daria mananca aproape dublu fata de la bloc, are parte de aer curat, plimbari frecvente si mai usor de facut (la bloc stateam la etajul 3 si coboram in strada asfixiata de masini si poluare), ne-am balacit un pic in piscina noastra de la Dedeman (la 200lei ai o piscinuta pentru balaceala), ne jucam cu cele doua cateluse ale noastre, vizitam animalele vecinilor nostrii (vacute, oi, cai, gaini, pisici,etc). Iar cat despre Eric, dupa cum o sa constatati din poze, nu are probleme cu alimentatia. Ii merge foarte bine si a racit o singura data in 11 luni, si nici macar nu a factut febra, doar a avut un pic de mucisori. Mutumim lui DUMNEZEU ca el e foarte cuminte si chiar precoce.

A fost o perioada foarte incarcata din viata noastra, dar sper ca m-ati inteles acum de ce nu am reusit sa gasesc timp sa va tin la curent. Sper ca m-ati iertat, iar daca nu, eu sunt dispus sa mai astept.

Va scriu aceste randuri dupa o noapte in care scumpa noastra Daria a dormit doar 2 ore, intr-o dimineata in care am izbucnit in plans dupa vizionarea unui filmulet postat pe facebook  (http://www.youtube.com/watch?v=M4wPfTKyzlU). S-a rupt sufletul in mine. Consumul psihic e foarte mare dar piticii nu trebuie sa simta nimic din suferinta noastra. E foarte greu, e mult mai greu decat ne-am putut imagina vreodata si probabil ca nu va fi usor niciodata, dar e viata noastra, sunt copiii nostri care trebuie sa aiba o viata fericita la maxim.

Daca Daria se bucura cand eu fac o genoflexiune sau o tumba promit sa devin un atlet desavarsit!

In dimineata asta am realizat ca totul paleste in fata greutatilor zilnice pe care le infrunta Daria. Si poate nimic din ce am scris mai sus nu conteaza ci doar ca Daria e un pic mai bine, nu cu mult dar cu exact atat cat sa ne faca sa mergem mai departe in speranta ca maine va fi mai bine!

Lasa un comentariu

*